marți, 18 august 2009

Rolul muzicii in inchinarea Bisericii -perspectiva personala-

Cineva scria „Se spune printre noi ca muzica e cea care inalta pe om si il apropie de ceruri. Poate tocmai pentru ca Dumnezeu a inceput cu muzica...”, si mare dreptate avea. Muzica este lucrul cel mai sublim, cea care produce cele mai adanci si ravasitoare sentimente. Muzica este „arta de a exprima sentimente si idei cu ajutorul sunetelor combinate intr-o maniera specifica” (DEX, 1998). Orice om are in el inascuta satisfactia de a asculta muzica, iar altii de a o produce, de a o crea.

Dar care este rolul ei in Biserica? E importanta? Ocupa vreun loc anume? Inchinarea in Biblie se refera la slujire. Inchinare inseamna tot ce tine de relatia dintre mine si Dumnezeu (inchinare prin cantari, prin darnicie, prin rugaciune, prin studiu, prin exemplu personal, etc...). Vedem inca din Vechiul Testament diverse forme de inchinare, de la cea particulara la cea colectiva. In Noul Testament primii crestini „au fost evrei, asa ca nu este de mirare ca au pastrat mare parte din obiceiurile iudaice privind inchinarea” (Enciclopedia Biblica, Logos, 1996). De fapt, Psalmii din Biblie sunt Cartea de cantari a evreilor. Se cantau la Templu sau la Sinagoga, se cantau la sarbatori anume sau cu diverse ocazii.

Dar cautam sa vedem rolul muzicii si nu teologia inchinarii ca ansamblu. Cu toate acestea eu nu sunt specialist in domeniu, ci vreau sa vad ce spune Scriptura in problema asta. Mi-am pus intrebarea, ca multi altii de altfel, care e rostul muzicii. Muzica produce stari sufletesti. Ea poate face dintr-un om trist unul fericit si invers. Cand ascult, sau cant o cantare in Biserica, ce produce ea in mine? Ce stare sufleteasca imi creeaza? Sunt Biserici unde nu sunt acceptate instrumentele. In altele sunt numai instrumente. Doua extreme intre care penduleaza calitatea muzicii astazi. Ce vreau eu sa ascult la Biserica? Sau ce sa cand in Biserica? Cum aleg cantarile? Unele melodii misca inima, altele (chiar cu versuri foarte bune) misca picioarele. Stilul e cel care face diferenta si nu versurile. O cantare imi produce o stare de inchinare si adorare a Domnului, sau satisfactii firesti si stari euforice? Gasim acum o multitudine de cantece si stiluri „crestine”. Toate stilurile laice s-au „crestinat” astazi. Depinde de mine cum ma raportez la ele. Orice stil laic, odata schimbate versurile tot acelasi stil ramane. Am schimbat continutul dar ramane ambalajul. Iar oamenii sunt atrasi de ambalaj, de reclama, de marketing.

Cu toate acestea suntem martori (si trebuie sa fim realisti) la diferente culturale. Fiecare tara are stilul ei propriu traditional (exp. muzica populara la romani, si daca suntem atenti e diferita de la o regiune la alta) . Asistam la transferuri de stiluri dintr-o cultura in alta, iar stiluri odata locale astazi sunt mondiale. Trebuie sa fim bine pregatiti ca sa intelegem cultura fiecaruia. Modul de inchinare prin muzica la romani difera de cel al americanilor, francezilor, rusilor, africanilor, s.a. Multi dintre noi ramanem surprinsi cand vedem felul de inchinare prin muzica al afroamericanilor. Si poate am gandi ca noi n-am face asta, ca e ofensator, ca lui Dumnezeu nu-i place, si am gandi foarte subiectiv manati de ratiuni personale. Dar asa e cultura, asa este felul lor de a fi, de a canta.

Apostolul Pavel spune „cu iudeii m-am facut iudeu, cu cei sub lege ca si cum as fi sub lege, cu cei fara lege ca si cum as fi fara lege”. Cu ce scop? Ca sa-i castige pentru Cristos (vezi 1 Corinteni 9:19-23). Tot sfantul apostol Pavel subliniaza ca nu mai este deosebire intre noi, pentru ca suntem „una in Cristos Isus” (Galateni 3:28) si „Cristos este totul in toti” (Coloseni 3:11). Nu putem sa impunem stilul si cultura noastra altora (vezi biografia lui Hudson Taylor, misionar englez in China). Pana la urma si cartile de cantari si imnologia noastra difera de la o confesiune la alta.

Traditia muzicii la romani a cunoscut diverse forme. De la muzica liturgica, bisericeasca si corala asistam astazi la o explozie de traduceri, de variante si variatii. De la acapella pana la rock crestin, hip-hop crestin, manele crestine s.a.

Muzica are un loc si-un rol bine definit in inchinarea Bisericii. Si instrumentele de asemenea (contrat celor care le neaga). In Biblie gasim diverse tipuri de instrumente cu coarde sau de suflat (vezi Dictionar Biblic, „Muzica si Instrumentele”, Cartea Crestina, 1996). Nu cred ca exista Biserica fara muzica, de orice forma ar fi ea. Impornat este locul ei. Uneori i se atribuie un loc prea mare, in detrimentul Cuvantului si-a predicii, alteori prea mic, si practic inexistenta. Si totusi cunt Biserici rurale dar si urbane care nu au intrumente, tineri sau grupuri care sa conduca inchinarea publica, dar totusi se canta din toata inima. Tot secretul sta in atutudinea de inima in inchinare. Muzica nu trebuie cantata numai de cor sau de grupul de lauda si-nchinare, ci de orice persoana prezenta, ca o ofranda colectiva adusa inaintea lui Dumnezeu. Atitudinea de inima face totul.

Acum vorbim de o idee des intalnita si raspandita, si anume „conflictul intre generatii”. Ideea aceasta insa nu trebuie sa se regaseasca in Biserica, ca Trup spiritual al Domnului Isus Cristos. O Biserica fara batrani n-are maturitate si experienta, una fara tineri si copii n-are viitor, impreuna (trecut + viitor) formeaza Biserica ca o unitate in diversitate. „Cine n-are batrani, sa si-i cumpere”, spune o vorbe veche dar reala. Acum, cand vine vorba de muzica lucrurile deja se separa. Batranii vor muzica corala, acapela, traditionala, pe cand cei tineri au preferinte mai saltarete (specific si varstei de altfel). Dar muzica pe unul il poate inalta, pe altul il poate dobora. Depinde de stil si de locul unde te afli. Ceea ce pe mine ma zideste, nu-i oblogatoriu sa-l zideasca si pe cel de langa mine. Depinde de caracterul, temperamentul si personalitatea fiecaruia.

Biserica este locul de intalnire cu Dumnezeu, adorare si inchinare in duh si adevar inaintea Lui, sau locul muzicii la maxim, stilurilor zgomotoase si a influentelor de discoteca? Cant cantarea respectiva ca lausa din toata inima inaintea Domnului, sau ca-mi place mie ritmul?

Ce spune Biblia despre muzica si cantari? Nu stiu de ce unii au senzatia ca Biserica si crestinismul a inceput cu ei. Biblia vorbeste inca din Exod despre cantari (Exod 15:1, cantare colectiva ca si adunare). In Vechiul Testament gasim responsabili cu cantarile la cort sau la Templu (mai tarziu Sinagoga), iar Psalmii sunt pluni de expresii „cantare noua” (33:3, 96:1, 98:1, 149:1), sau „cantati Domnului” (30:4, 47:6, 68:4), profetii vorbesc despre cantari inaintea Domnului (Isaia 5:1, 24:16, 42:10). Chiar o carte in Biblie e numita „Cantarea Cantarilor”.

Dar poate gandim ca acesta e Vechiul Testament, cultura evreiasca, popor muzicant. Dar ce spune Noul Testament? Ce spune doctrina paulina (epistolele apostolului Pavel) despre cantari?

In Matei 26:30, vedem ca dupa instaurarea noului Legamant aratat prin Cina, Domnul Isus canta impreuna cu ucenicii o cantare (ca o mica adunare locala). Fiul lui Dumnezeu stia ce-L asteapta, stia batjocura si chinul la care va fi supus si umilit public, si totusi a cantat o cantare. Inclusiv Fiul lui Dumnezeu canta, ca un refugiu in fata problemelor si necazurilor.

Apostolul Pavel spune la Efeseni 5:19 sa vorbim intre noi cu „psalmi, cantari de lauda, cantari duhovnicesti:, cu scopul de a canta si aduce „din toata inima lauda Domnului”. Iar in Colosebi 3:16 adauga „cantand lui Dumnezeu cu multumire in inima voastra”. O inima multumitoare aduce lauda Domnului, canta Domnului, inalta si preamareste pe Domnul. Un cantare spune „Cand buzele-mi n-or mai putea/
Suspinul meu Te-a lauda!” (O de-as avea eu limbi o mie).

Apostolul Iacov arata ce sa facem daca avem o inima buna. Sa cantam „cantari de lauda” (Iacov 5:13). Toate acestea se fac spre lauda lui Dumnezeu si zidirea Bisericii. Dar nu pot zidi pe cineva cand mie imi vine sa sar in sus la o cantare. Altii poate se vor poticni. Sunt cantari care imi produc lacrimi si o stare de adorare a Domnului care ma iubeste asa mult. Iar altele nu-mi produc decat stari de euforie efemerea (chiar daca poate au versuri cu mesaj puternic).

Si numai atat? Acesta e doar inceputul. Noi aici facem repetitie pentru Cer. Pentru ca acolo vom canta in fata lui Dumnezeu. In Apocalipsa 5:9 apostolul Ioan vede oameni care „cantau o cantare noua”. Iar in 14:1-3 cei 144000 cantau o cantare numai de ei stiuta. Tot sfantul apostol Ioan ne da o revelatie uluitoare in 15:3, o catare a unui om cantata in ceruri (cantarea lui Moise). In cer se canta!!!

Acum ma intreb, daca Dumnezeu nu ar acorda atentie cantatului, muzicii, inchinarii de felul acesta, ar mai fi atatea texte explicite in Scriptura? S-ar mai vorbi de cantari ceresti? Vom avea activitate in Cer, de lauda, de inchinare.

Nu pot trata cu superficialitate ce cant in Biserica, cum o fac, ce atitudine am, sau ce stil adopt. Pentru ca Dumnezeu pune un mare pret pe cantari. Lui ii cantam. Iar Biserica este Trupul spiritual al Domnului Isus Cristos. Nu pot rani trupul acesta. Nu-i pot deranja pe frati si pe surori cu stiluri care stiu ca le-ar produce disconfort si intristare. Trebuie sa invatam sa fim adaptabili, sa invatam sa fim sensibili la cei din jur! In unele Biserici se canta mai ritmat, in altele mai traditional. Nu putem multumi pe toata lumea, dar ne putem adapta majoritatii.

Ce produce muzica? Inchinare sau desantare? Asistam la asa numitele evanghelizari si cruciade publice unde toata lumea sare in sus, dar nici macar nu stiu ce se canta. Nu putem chema lumea de afara aducand lumea in Biserica, nu putem chema lumea cu lumea. Nu avem nici un fel de acoperire biblica pentru asta.

Nu sunt in masura sa discut stiluri muzicale sau ce trebuie sa se canta sau nu in Biserica. Nu acesta a fost scopul celor mai sus scrise. Ci am vrut sa reliefez ideea de muzica in Biserica, rolul ei, ce spune Scriptura despre ea si cum sa ma raportez la ea. Iubesc foarte mult muzica, si nu vad cum ar arata viata mea fara muzica. Asa ne-a creat Dumnezeu, dar noi ne alegem valorile. Stiu si-mi fac mea culpa ca poate am fost subiectiv, sau poate nu m-am facut inteles in totalitate. Dar Biserica este locul unde cei credinciosi cresc in cunoasterea Domnului Isus si cei necredinciosi Il afla pe Domnul Isus. Locul de inchineare colectiva. Iar rolul muzicii este de netagaduit. Cunoastem cazuri si cazuri de oameni care s-au intors la Cristos prin cantari. O cantare le-a vorbit si Duhul Sfant a lucrat la inima lor, iar astazi canta pentru Domnul.

Acuma ramane alegerea mea. Sa-l ador pe Tatal si Fiul prin Duhul in inchinare si reverenta, sau sa-mi las pornirile firesti s-o ia inainte. Ce produce cantarea respectiva? Ce sentimente in creeaza? Vom da socoteala inaintea lui Dumnezeu!!!

Bogdan Emanuel RADUT- 17-18 august 2009

8 comentarii:

  1. Buna! Interesant studiul tau despre inchinarea prin muzica. Bine ar fi sa-l citeasca mai multi!
    Dumnezeu este creatorul universului, El este artistul desavarsit. Toata inchinarea noastra ar trebui sa se intoarca inspre Dumnezeu.
    Muzica de inchinare imi permite sa-mi aud gandurile, pentru ca intre muzica si cuvant este o stransa legatura.

    RăspundeţiȘtergere
  2. Intradevar, muzica vine de la El si se intoarce spre El. Insa muzica poate inalta si la fel poate dobora, depinde de stilul ei.

    RăspundeţiȘtergere
  3. Da, inchinarea vine din inima si trebuie sa fim atenti la ceea ce avem in inima.Muzica pe care o ascultam in general, ne reprezinta.Nu cred ca cineva asculta muzica doar ca sa fie galagie. Eu una, ascult si rock crestin, dar am grija ce anume. Si da, am o sensibilitate pentru acest gen insa asta nu ma opreste sa ascult si altceva. De exemplu, din categoria "Christian Rock" SKillet- imi place mult, dar au si anumite melodii care sunt prea..."dure" ; am descoperit una care imi place f mult, "LOoking for angels" si..mesajul este unul ce ne da de gandit. Important e sa avem grija sa fie sanatos ce ascultam, sa nu ne dauneze. Si sa nu uitam ca Ii dam slava Domnului, nu numa prin muzica, ci si prin tot ceea ce facem.
    [Si aici e Timeea, numai ca nu am putut sa las comentariul decat de pe contul surorii mele.]

    RăspundeţiȘtergere
  4. Răspunsuri
    1. M-ar fi interesat mai mult sa explici daca e mult mai importanta predica decat cantarea

      Ștergere
    2. Poate voi scrie un alt material cu tema asta. Multumesc de sugestie!

      Ștergere
  5. Efeseni 5:19 sa vorbim intre noi cu „psalmi, cantari de lauda, cantari duhovnicesti:, cu scopul de a canta si aduce „din toata inima lauda Domnului”. Iar in Colosebi 3:16 adauga „cantand lui Dumnezeu cu multumire in inima voastra” citatul inchis...

    Bine ca te-ai gandit sa amintesti totusi si de NT.Noul Testament ar trebui sa ne fie etalonul daca suntem crestini (daca nu,nu) In Efeseni vorbeste despre psalmi ,adica psalmodiere - stil muzical coral folosit in acea perioada. In Coloseni spune clar " sa cantati in inima voastra" se refera la inima ,nu vorbeste de tromptete nici de tobe aici.
    http://muzicacrestinanet.wordpress.com

    RăspundeţiȘtergere
  6. Altfel blogul e fain ,bine realizat.

    RăspundeţiȘtergere