A persista într-o greşeală duce la exagerare. Unii exagerează punând accent pe anumite practici şi versete biblice în detrimentul altora. Alţii le interpretează tendenţios pentru a-şi susţine o poziţie şi-o teologie anume. Din orice punct ai privi este acelaşi lucru.
Şi aici avem exemple destule din creştinismul nostru contemporan. A susţine că vorbirea în limbi este semn al Duhului Sfânt şi obligatoriu pentru credincioşi este o cunoscută exagerare (ca să n-o numim altfel). Și este una care a făcut şi face ravagii prin biserici. Apoi Sabatul ca zi se închinare este o exagerare bazată pe o eroare de interpretare a Scripturii vechi-testamentale. Dacă Domnul Cristos a făcut toate lucrurile noi nu ne mai supunem legii ci harului. Nu ne mai supunem ritualurilor ci Domnului.
Unii spun că botezul este necesar mânturii, că fără botez nu eşti mântuit. Dar ce facem cu cei care nu mai apucă să facă acest lucru? Ce facem cu tâlharul de pe cruce? Alţii susţin că botezul credinţei la maturitate este inutil, ca e suficient cel al pruncilor (numit şi botezul casei). A susţine de asemenea că Cina Domnului este un act de sfinţire a vieţii este de asemenea o exagerare întâlnită astăzi. Vin la Cină că dacă iau din elementele de acolo mă fac mai bun. Oare așa să fie? Şi ar mai fi încă multe altele, dar mă opresc aici.
Va urma...
Bogdan Emanuel Răduţ
Şi aici avem exemple destule din creştinismul nostru contemporan. A susţine că vorbirea în limbi este semn al Duhului Sfânt şi obligatoriu pentru credincioşi este o cunoscută exagerare (ca să n-o numim altfel). Și este una care a făcut şi face ravagii prin biserici. Apoi Sabatul ca zi se închinare este o exagerare bazată pe o eroare de interpretare a Scripturii vechi-testamentale. Dacă Domnul Cristos a făcut toate lucrurile noi nu ne mai supunem legii ci harului. Nu ne mai supunem ritualurilor ci Domnului.
Unii spun că botezul este necesar mânturii, că fără botez nu eşti mântuit. Dar ce facem cu cei care nu mai apucă să facă acest lucru? Ce facem cu tâlharul de pe cruce? Alţii susţin că botezul credinţei la maturitate este inutil, ca e suficient cel al pruncilor (numit şi botezul casei). A susţine de asemenea că Cina Domnului este un act de sfinţire a vieţii este de asemenea o exagerare întâlnită astăzi. Vin la Cină că dacă iau din elementele de acolo mă fac mai bun. Oare așa să fie? Şi ar mai fi încă multe altele, dar mă opresc aici.
Va urma...
Bogdan Emanuel Răduţ
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu